Toata luna iunie m-am straduit sa ma fac motan mare, am mancat, am dormit cu Mami sau
m-am jucat atarnat de perdele
ori prin pomii care mi-au venit la indemana.
Am cunoscut persoane noi si interesante, cum ar fi gaina Nadina si doamna catelusa Tetita,
ba chiar am aflat de la ele cum se prinde usor o soparla.
In timpul pe care l-am petrecut pe afara, florile de pe balcon au avut ragaz sa-si revina si sa infloreasca,
a inflorit pana si otrava asta amazoniana pe care Mama Suprema si Bipeda ma tot ruga sa n-o pap.
Soarele s-a invartit in jurul nostru si dupa cum se vede si-a ratacit razele
in teiul urias in care tot o sa ma catar intr-o buna zi!
Soarele s-a facut fluid si-a picurat in florile astea toata lumina sa inmiresmata.
Dar oricat de adanc si-ar infige zilele lunii iunie degetele in trupul noptii, noaptea tot trebuie sa vina si incepe cu blanda inserare cand eu, motanul Ogopogo, devin visator si adorm in cuibul meu din bucatarie...
