sâmbătă, 1 aprilie 2017

Pusă la păstrare...


Dulceață de Pârșă-Neagră. A se consuma în doze cât mai mari, face bine la inimă, combate stresul.

luni, 27 martie 2017

Vedete




Roza a acceptat cu modestie că și florile ar putea fi, măcar uneori, vedete, așa ca ea...

joi, 23 martie 2017

duminică, 5 martie 2017

După chef


Socotind că e frumos să dăruiască mărțișoare mâțelor care mai sunt domnișoare, Mișu a plecat aseară la Taverna din Podul lu Chichimearcă unde se mănâncă șoricei glasați și se ascultă jazz până dimineața. Ce-i drept, se mai întâmplă ca taman când e petrecerea în toi să se trezească Chichimearcă și să arunce cu cărămizi după consumatori, dar nu s-a întâmplat asta decât de vreo șase ori într-o săptămână. Așa că, dichisit cu blugii cei noi, proaspăt spălați, parfumat și, pentru ocazia asta chiar și pieptănat, Mișu s-a urcat la volan și a plecat. Mi-a zis, Mamă, nu știu când mă întorc, dar nu-ți face griji, știi că revin mereu la tine! Sigur că știam.
Pe la prânz, Mișu a fost surprins de paparazzi sub un gard, într-o fază de avansată mahmureală. Nu mai știa unde parcase mașina, habar n-avea unde-i sunt portofelul și ceasul. Singurul indiciu despre genul de petrecere la care participase era un tatuaj nou pe laba dreaptă care înfățișa, sub o inimă străpunsă de o săgeată, o pisică sumar îmbrăcată și inscripția „Kitty forever!”



Problema e că acum trebuie să dea ochi cu nevasta!


joi, 23 februarie 2017

Seară de primăvară



Mâine se dezleagă glasul la păsări și toate vor cânta, vor ciripi înfiorate căutându-și perechea. Mai nerăbdătoare, gaițele au ținut deja de azi ședința CEX în tei, unde au cârâit în voie, au țipat, au mieunat, au făcut ca toate șoimanele. După-amiază au venit doi corbi, au survolat pădurea și Maidanul, apoi doamna Corbeanca s-a așezat în tei stricând momentul de cocteil al gaițelor care s-au zburătăcit care-ncotro jignite, ciufulite, ofuscate. Domnul Corbeanu a mai trecut de câteva ori peste moșie ca să fie sigur că locul e cu adevărat vacant. A croncănit teribil de s-au mirat toți cocoșii. Nevastă-sa i-a răspuns pe măsură. S-au înțeles, vor cuibări în pădurea noastră. O să-mi recite din Poe toată vara de-o să mă satur!

duminică, 12 februarie 2017

Hackel and Jackel


Fost-au cândva de demult într-o împărăție tare îndepărtată doi coconi domnești cu creasta pieptene, la trup pepene, coada secere și cu gheare răschitoare. Erau ei așa mândri, încât la soare te puteai uita, dară la dânșii, ba! Toate domnițele din curtea domnească suspinau și cârâiau și la iei pohteau. Dară ce-ar fi făcut, ce s-o fi-ntâmplat că s-a auzit că lucruri deocheate s-ar fi petrecutără pe la cotețe și oarece domnițe ar fi fost necinstite. Aflând unele ca acestea Domnul curții a hotărât de îndată să-i scurteze de cap pe cei doi nevrednici care au stricat puicuțele. După multe intervenții și cântăriri, pedeapsa le-a fost comutată în surghiun până la atingerea greutății adecvate. Așa se face că cei doi hainiți hălăduiesc acum singuratici și neconsolați prin cea grădină uscată de ger, fără conexiune la internet, fără domnițe-puicuțe și fără vizite la clubul mult iubit - „Cotețul despăduchiat”. Doar o nădejde mai au bieții de ei: cineva să-i afle, să-i placă și să-i răscumpere ca să-i scape de sorocul trist ce se apropie punându-i șefi peste o curte întreagă de găini.